Singură în tot satul! Doar Elisabeta Bîcu a mai rămas în cătunul Vorețe din Ocnele Mari

Locuiește singură într-un sat uitat de lume. Tanti Elisabeta Bîcu are 97 de ani și de aproape 45 de ani este singurul locuitor al cătunului Vorețe din localitatea vâlceană Ocnele Mari.

La șase kilometri de Ocnele Mari, în vârful unui deal înconjurat de păduri de foioase, se află satul Vorețe, o mică așezare despre care nu se mai vorbește de mulți ani. Să ajungi până acolo nu e deloc ușor pe timp de vară, ai de urcat pante abrupte. Iarna, aproape imposibil. Unul câte unul, locuitorii de odinioară ai cătunului din Ocnele Mari s-au stins, iar copiii lor s-au mutat în „vale”. Singura care a mai rămas să-și ducă bătrânețea în mijlocul naturii, departe de civilizație, e tanti Elisabeta. Bătrâna locuiește singură de mai bine de 40 de ani, de când i-a murit soțul. De alți opt nu a mai coborât deloc în oraș. Singurul ajutor îi este o fiică. Aceasta vine zilnic să îi aducă bătrânei cele necesare. “Nu mai e nimeni aici maică, înainte erau case, erau mulți oameni, era frumos. Îmi amintesc când pe ulițe pe aici erau 30 de copii, era frumos să-i vezi, au plecat toți, toți! Ne ajutam unii pe alții, eram uniți”, spune ELISABETA BÎCU. Îi este greu singură, dar nu ar pleca din casa în care și-a crescut copiii. Nu și-ar găsi rostul în altă parte. În ciuda vârstei înaintate, bătrâna se ocupă de gospodărie și încă își cultivă pământul rămas de la soț. “Satul a fost până s-a făcut miniera. A apărut saramurași au coborât de acolo vreo 30 de familii. Au ajuns pe luncă, satul a rămas pustiu. Ea fiind văduvă nu a mai avut unde să vină”, mai spune bătrâna. Despre satul Vorețe de odinioară, femeia vorbește cu nostalgie. 36 de case, zeci de oameni care, ca și ea, au înfruntat viață dură într-un cătun izolat din care acum nu au mai rămas decât amintirile. Satul nu a fost niciodată racordat la electricitate și, din câte spun localnicii, chiar dacă este așezat într-un cadru natural foarte frumos, șansele ca în zona să se facă investiții pentru a o transforma într-un obiectiv turistic sunt extrem de mici.

Gabi Cîrjaliu