Puşcăria nu salvează România

Nu mă voi referi la multele greşeli individuale din campania electorală trecută ale liderilor de dreapta. Nici la marea greşeală a “alipirii” celor de la PNL şi USR de numele impopularului Dacian Cioloş, un premier care i-a scos din minţi, împreună cu miniştrii săi şi pe primari, consilieri şi directori liberali în acest an în care au guvernat.
Nu mă voi referi nici la deficitul de oameni care să aducă voturi dintre cei promovaţi pe listele de candidaţi sau la deciziile distructive luate de unii lideri judeţeni ai PNL care în ciuda experienţei şi-au decimat organizaţiile eliminând activişti cu experienţă, cum este cazul în Vâlcea, sau de imaturitatea politică a celor de la USR.
Mă voi referi la un lucru pe care mulţi români din diasporă, dar şi mulţi simpatizanţi ai dreptei sau membri ai celor două partide din România nu îl pricep în ruptul capului.
DNA a distrus nu numai echilibrul din multe familii din România, dar şi multe locuri de muncă şi a a adus implicit pierderi imense economiei.
Puşcăria unora nu înseamnă bunăstarea altora.
Majoritatea politicienilor sau a oamenilor de afaceri condamnaţi la noi în ţară au un anturaj, un grup care trăieşte direct sau indirect din afacerile lor. Închiderea multor oameni bogaţi a lăsat sute de familii fără loc de muncă, fără venituri, fără speranţe. Într-o ţară în care majoritatea populaţiei încalcă legile, câştigă bani la negru, nu îşi declară veniturile, dă sau primeşte mită sau cadouri multe din infracţiunile celor condamnaţi nu sunt de fapt vini. Într-un alt editorial am scris că în fiecare oraş din ţara noastră jumătate din populaţie poate fi condamnată pe baza actualelor legi. Taximetriştii şi nu numai ei, câştigă bani declarând că lucrează două ore în timp ce lucrează zece, angajatorii dau salariul minim la mii de angajaţi pe cartea d e muncă şi îi forţează să lucreze şi sărbătorile compensând cu alte sume la negru, profesorii dau meditaţii, dar nu declară veniturile din acestea, doctorii, stomatologii încasează bani fără să taie chitanţe, contabilii şi avocaţii declară venituri mai mici de cât cele încasate, comercianţii din pieţe folosesc certificate de producător false în timp ce ei de fapt cumpără de la ţărani şi marketuri şi revând produsele şi lista este interminabilă.
Condamnările corupţilor nu au adus bani la buget. De multe ori sumele confiscate de la aceştia au fost mai mici decât cheltuielile legate de prinderea şi condamnarea lor şi apoi d e întreţinerea acestora în puşcării.
Într-o ţară în care majoritatea populaţiei obţine venituri sub 1500 de lei lunar un puşcăriaş costă statul peste 3 mii de lei pe lună.
Şi lumea ştie astea. Pe cei încarceraţi trebuie să îi întreţină cei dinafară. Pe măsură de numărul celor condamnaţi sau trimişi în instanţe a devenit mai mare a crescut şi numărul celor care nu mai vroiau să audă de dreapta, de justiţie, de condamnarea corupţilor. Iar dreapta a făcut campanie pe tema justiţiei, a eliminării corupţiei şi a construcţiei de autostrăzi. Milioanele de oameni din satele şi oraşele mici ale ţării nu trăiesc mai bine dacă sunt închişi încă zece mii de corupţi şi se mai construiesc două autostrăzi. Când a fost închis primarul Râmnicului sau cel din Baia Mare lumea nu s-a bucurat, nu a râs de fericire, pentru că nu a câştigat nimic. De multe ori oraşele cu primari distruşi de procurori şi instanţe au pierdut mai mult prin condamnarea acestora alături de multe alte familii decât dacă erau lăsaţi liberi. Paradoxal este că apoi tot cei din dreapta alergau după unii din cei închişi să îi pună candidaţi pentru ale aduce voturi. Nu aceste lucruri le rezolvă problemele lor.
Dar mii de familii sunt prietene cu cei acuzaţi de procuratură, sau rude, sau salariaţi. Toată această masă s-a mobilizat şi a luptat pentru supravieţuire. Şi nu trebuie condamnată decât dacă vreţi să condamnaţi un popor întreg. Un popor care sufocat de biruri, de taxe, de salarii mici de facturi crescânde la utilităţi caută zi de zi să păcălească cumva statul, să obţină un leu neimpozitat sau nedeclarat, să obţină un serviciu chiar dacă trebuie să dea şpagă, să obţină un post mai bun, un medicament, o reducere un, ajutor.
Victoria totală a PSD şi în judeţe care altădată erau câştigate de dreapta, are legătură strânsă cu opresiunea procurorilor, cu miile de incompatibilităţi aiurea, cu condamnarea unor oameni care de fapt nu au făcut decât ceea ce ar face orice român dacă ar putea sau ceea ce fac deja milioane de români.
Când statul a trimis după gratii oameni care conduceau firme cu sute sau mii de salariaţi vă asigur că aceştia nu au fost prea fericiţi că îşi pierd locurile de muncă.
Puşcăria nu salvează România şi am văzut că mulţi din colegii mei, foşti colegi, plecaţi, mai ales în SUA, nu pricep şi nu înţeleg.
Populaţia nu este de partea procurorilor pentru că într-o ţară ca a noastră rareori supravieţuieşti dacă eşti înger. Trebuie să fi, în mare parte demon şi să ai şi norocul să nu fi prins!
Iar când eşti prins şi condamnat vei avea sigur alături de tine mii de români. De români care văd că cei care au furat această ţară, că cei care o exploatează zi de zi de fapt, care au pus mâna pe resursele ei, care exportă profiturile ei sunt liberi. Procurorii nu au trimis după gratii nici un şef de multinaţională, nici un investitor străin, nici un bandit care a pus mâna pe terenurile şi resursele noastre. Mai simplu în Vâlcea a fost condamnat primarul pentru o presupusă luare de mită dar a fost lăsată liberă familia care a pus mâna pe apele minerale, pe o uzină strategică şi pe câteva hoteluri d e miliarde. Cei care au ajut la această acaparare de resurse sunt şi ei liberi. În schimb a fost declarat incompatibil un primar pentru că vacile lui păşteau pe islazul comunal.
Cei care au trimis dreapta în opoziţie s-au săturat de judecători, procurori, legi aplicate anapoda şi luptă anticorupţie. Ei vor să fie conduşi de nişte români care să le înţeleagă mizeria în care trăiesc şi lupta de supravieţuire.

Traian GUMINSKI