Primăria se joacă cu cetăţenia

Primăria Râmnicului va conferi titlul de cetăţean de onoare, în cadrul unei şedinţe a Consiliului Municipal, la patru preoţi ortodocşi din Râmnicu Vâlcea.
Nu comentăm aici în nici un fel meritele celor patru prelaţi şi activitatea lor în slujba râmnicenilor. Credem însă că iniţiativa primarului Mircia Gutău este una greşită, deşi suntem convinşi că gestul său are cele mai bune intenţii.
Dacă acest titlu ar fi fost oferit unor prelaţi care au suferit în regimul comunist, dar şi-au păstrat credinţa şi au încercat să clădească sau să apere lăcaşe de cult de la distrugere am fi considerat gestul primăriei mai mult decât binevenit.
Dar a da titlul de cetăţean unor prelaţi în viaţă este ca şi cum ai deschide o cutie a Pandorei. În acest domeniu există o concurenţă nevăzută şi neştiută de lume între preoţi. Fiecare din ei se consideră mai bun, mai cucernic, mai muncitor mai credincios şi mai important. În plus nu se poate vorbi doar de ortodoxie şi de recunoaşterea meritelor perlaţilor ortodocşi într-o urbee în care creştinii se regăsesc şi sub cultele romano catolic, greco catolic, baptist, adventist, Martorii lui Iehova, prostestant etc.
Nu putem face cetăţeni de onoare toţi prelaţii din Râmnic, dar mulţi din ei vor dori acest lucru de acum înainte şi se vor zbate prin toate cunoştinţele şi enoriaşii cu putere de influenţă pe care îi cunosc pentru a îl obţine.
Poate ar fi mai bine ca Râmnicul să îi facă cetăţeni de onoare pe toţi conducătorii bisericilor creştine din Râmnic şi să îi lase pe preoţi să urce la ceruri împreună cu meritele lor recunoscute desigur de cel de Sus precum şi de cei de aici pe care i-au slujit cu credinţă.
Râmnicul are biserici suficiente şi un mare număr de preoţi cu har. Râmnicul are nevoie în schimb de cât mai mulţi cetăţeni cu credinţă, cu iubire faţă de oraş, de lege şi de perceptele biblice.
A da titlul doar unor preoţi înseamnă să îi pui cumva în inferioritate pe ceilalţi deşi oraşul are nevoie ca ei toţi să risipească pildele bune şi să îi ţină pe cetăţeni aproape unul de altul.
Poate nu ar fi prea târziu ca primarul să retragă din aceste considerente de pe ordinea de zi proiectul prin care cei patru preoţi merituoşi ar deveni cetăţeni de onoare, deşi ne îndoim că ar face un asemenea gest cunoscându-i orgoliul şi determinarea în susţinerea până în pânzele albe ale deciziilor sale.
Fiecare slujitor al Domnului din acest oraş poate fi considerat şi trebuie considerat un cetăţean d e onoare. Recunoaşterea acestor merite poate fi făcută prin înnobilarea cu importantul titlu al celor care conduc cultele religioase şi care au militat constant pentru păstrarea credinţei creştine în oraş.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Traian Guminski