Nu ne putem pişa în biserică

De două zile mă bat la cap cunoscuţii mei apropiaţi să scriu ceva pe această temă. Ei cred că eu sunt îndreptăţit să îmi dau cu părerea pentru că nu pot fi considerat nicidecum un fanatic religios şi în acelaşi timp nici un anti homosexual sau un individ cu prejudecăţi legate de practici şi obiceiuri sexuale.

Într-adevăr provin dintr-o familie extrem de liberă în privinţa religiei. Cu un tată romano catolic şi o mamă ortodoxă, dar având un bunic preot greco catolic. Cu fetiţa mea botezată greco catolic în urmă cu 15 ani, în Ziua de Crăciun, în plină slujbă ţinută în biserică romano catolică şi cu un frate trecut de bunăvoie, cu mulţi ani în urmă, în Biserica Baptistă, nu pot sub nicio formă să fiu suspectat ca habotnic religios sau netolerant faţă de minorităţi, făcând parte eu însumi dintr-o minoritate.
Apoi, în privinţa vederilor legate de viaţa sexuală am considerat mereu că datoria fiecărui individ este să experimenteze, să încerce fiecare poziţie şi fiecare variantă înainte de a îşi da cu părerea că ceva este bun, sau că nu este bun. Am avut colegi cu înclinaţii homosexuale sau bisexuale. Sunt prieten cu astfel de oameni şi discut liber cu ei. Sunt prieteni cu femei şi bărbaţi care au făcut sex în 3, sau sex în grup, sau schimb de parteneri. Am prietene apropiate, câteva femei deosebite cu înclinaţii bisexuale.
Cred că în privinţa vieţii intime fiecare are dreptul să facă şi să trăiască cum vrea dacă nu deranjează alte persoane.
Dar de aici până la a fi de acord cu urinatul într-o biserică creştină e cale lungă.
Pentru că ce altceva ar însemna legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex decât o bătaie de joc la adresa străbunilor noştri şi a credinţei noastre?
Noi suntem români, treaba lor ce vor alţii. Noi ar trebui să stipulăm clar în Constituţie şi problema asta a familiei, dar şi credinţa. Să ne declarăm stat creştin şi să stabilim clar că minorităţile nu vor avea nici un drept în plus faţă de al unui român. Trebuie să modificăm foarte clar legea şi să definim familia. Statul trebuie să ocrotească familia, iar o familie nu poate fi formată dintr-o femeie şi un vibrator sau dintr-un bărbat şi o gonflabilă chiar dacă suntem de acord că orice femeie are dreptul să trăiască cu un vibrator dacă aşa simte sau un bărbat cu o gonflabilă.
Există deprinderi sexuale diverse, am auzit de oameni care trăiesc cu animale. Nu am cunoscut personal astfel de oameni, dar aş fi de acord să fiu prieten, amic, coleg cu ei. Asta nu înseamnă că aş putea accepta ca unul să îşi facă acte cu o vacă sau una cu un câine lup!
Trebuie să existe o limită în toate.
Putem să nu fim de acoord cu biserica ortodoxă. Sau cu unii din prelaţii ei. Putem să nu fim de acord cu nicio biserică şi să nu credem în nimic dacă la atât ne duce mintea. Dar asta nu înseamnă că lipsiţi de respect avem voie să intrăm în bisericile neamului nostru, mai mari sau mai mici, şi să urinăm în faţa altarului.
Legalizarea căsătoriilor homosexuale, chiar dacă numai în ceea ce priveşte starea civilă, nu ar însemna decât o bătaie de joc din partea preşedintelui acestei ţări pe care l-am ales, chiar dacă face parte dintr-o minoritate etnică şi religioasă.
Credem că inclusiv acelei minorităţi i-ar fi ruşine de un astfel de preşedinte. Iar un Parlament care ar trimite preşedenţiei o astfel de lege spre promulgare ar merita dat jos prin revoltă populară, iar membri lui linşaţi.
Practicile sexuale nu au nimic de a face cu practica milenară a poporului nostru în care fiecare individ, inclusiv homosexualii, a fost crescut de o mamă şi un tată. Au avut bunic şi bunică. Au avut mătuşi cu fustă şi vagin, nu cu pantaloni şi penis.
Nu putem da peste cap normalitatea a milioane de copii crescuţi în familii tradiţionale pentru a face pe plac unor bezmetici.
Popândăii aia doi caraghioşi plimbaţi pe la televiziuni care se judecă cu statul nostru pentru a li se recunoaşte căsătoria încheiată în Belgia au de ales. Ori trăiesc în ţara noastră după regulile noastre, ori pleacă unde vor ei să trăiască după alte reguli.
Să lăsăm la o parte discursurile despre toleranţă.
Am în mine un munte de toleranţă asupra vieţii intime şi o disponibilitate de a experimenta orice.
Dar nu pot experimenta distrugerea tradiţiilor, a normalului şi credinţei unui neam în care femeia a avut mereu rolul principal de mamă. Cum dracu să ducă un copil flori de 8 martie unui bărbat şi să îi spună mamă numai pentru că idiotul acesta este căsătorit cu un bărbat şi amândoi, incapabili să facă o familie tradiţională, s-au căsătorit pentru că aşa le-a dat voie o legislaţie imbecilă?
Cât de nebună ar fi lumea în care trăim nu putem lăsa nebunii să ne răstignească familiile pe cruci şi nici otomanii să urineze pe bisericile noastre strămoşeşti purtând burcile teroriste pe feţele lor imbecilizate de drogul unei religii fanatice care nu are nimic de a face cu toleranţa.
Deci să facem puţină curăţenie în legislaţie şi cred că este momentul ca noul Parlament, viitori parlamentari să se gândească serios la câteva legi în acest sens. Vom prezenta de altfel, în ediţiile viitoare, câteva legi despre care am dori să discutăm în campanie cu cei care cer votul vâlcenilor.
Dar cred că şi românii din Satu Mare şi cei din Botoşani sau Mehedinţi gândesc exact ca mine. Indiferent în ce religie creştină sunt botezaţi.
Fie blestemat acel pastor sau preot care va cununa vreodată doi oameni de acelaşi sex sau un om şi un animal. Că mare diferenţă oricum nu ar fi!

Traian GUMINSKI