Meseriașii, pe cale de dispariție! Elena şi Gheorghe Oprea se ambiționează să țină în viață o afacere care pe vremea comuniștilor era foarte căutată

Înainte de Revoluţia din 1989 dar şi în prima parte a anilor 90, în Râmnicu Vâlcea erau aproape 100 de ateliere de cizmărie, aproape la fiecare colţ de stradă. Acum, în tot municipiul au mai rămas puţine, sub 20.


Afacerile de cartier merg din ce în ce mai greu şi micii întreprinzători spun că sunt la limita subzistenţei. Chiar dacă târgurile de vechituri şi magazinele second-hand sunt concurenţi puternici pentru cizmari, vâlcenii spun că preferă să îşi repare încălţămintele decât să îşi cumpere altele. În Râmnicu Vâlcea a funcţionat o fabrică de încălţăminte de renume – “11 iunie” care a fost privatizată la începutul anilor 2000 şi apoi a dat faliment. O parte dintre muncitorii disponibilizaţi şi-au deschis ateliere de cizmărie dar o mică parte dintre ele au supravieţuit concurenţei din economia de piaţă.

“Grecul” nu se lasă

Soţii Elena şi Gheorghe Oprea şi-au deschis un atelier, în Cartierul Nord al Râmnicului, acum mai bine de 20 de ani şi muncesc de dimineaţa până seara pentru a-şi asigura traiul zilnic. Oamenii nu se plâng, însă, şi spun că fac totul cu mare plăcere. Le pare rău, însă, că nu găsesc ucenici pe care să-i înveţe meseria care ar putea să dispară în scurt timp. “Ne petrecem în atelier toată ziua. Ca să supravieţuieşti, e bună afacerea, mai mult nu se poate. Fac această meserie de la vârsta de 18 ani, am învăţat-o la Fabrica 11 iunie În 2000 s-a desfiinţat şi trebuia să fac ceva să am de lucru. Ne-am axat amândoi pe această meserie şi am mers mai departe. Avem clienţi, nu le plângem. Facem multe reparaţii şi să ştiţi că oamenii sunt foarte pretenţioşi. Dacă le faci lucru bun, vin în continuare, aşa ne-am păstrat clienţii. Totul e negociabil la noi, nu luăm pielea de pe om, gânduţi-vă că cea mai scumpă lucrare pe care o facem e 60 de lei”, spune Elena. ”Eu am făcut la Craiova liceul şi am la bază meseria de lăcătuş mecanic la construcţia de aeronave. Nu am practicat aceasta meserie niciodată. Când am venit la Râmnicu Vâlcea mi-am dat eu seama că aici nu se construiesc aeronave şi că dacă nu învăţ o meserie nouă nu voi supravieţui, nu am cu ce să-mi întreţin familia. Am facut un curs de confecţioner de încălţăminte. La început nu mi-am permis un atelier, nu aveam bani, făceam acasă. Acum ştiu să fac orice din piele, de la A la Z. Muncim de dimineaţa de la 8 şi până seara la 7. Micile afaceri nu trebuie să piară în România. Noi promitem să tragem cu dinţii să ţinem afacerea”, completează “Grecul”, fost campion naţional la lupte libere.


Ultimul opincar e la Bujoreni

În ceea ce priveşte fabricarea de opinci, în Vâlcea a rămas un singur meşter popular care se ocupă cu aşa ceva. Este vorba de Alexandru Ilinca care are înregistrată singura opincărie din Oltenia. Îşi vinde produsele prin târguri dar face totul mai mult din pasiune, în condiţiile în care se întâmplă să fie pe “minus” după o deplasare în colţuri îndepărtate din România.

Gabi Cîrjaliu

Share...Share on Facebook587Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0