FOTO/VIDEO TRADIŢII: Cele mai frumoase nunţi tradiţionale sunt la Vaideenii de sub munte

Acolo în Munţii Căpăţânii, între vârfurile Nedeii şi Ursu, unde legendele încă mai sunt căutate pe Coasta Recii şi Dealul Mare, la Vaideenii de sub munte, tradiţiile sunt păstrate cu sfinţenie. Aici fiecare ungurean ştie să cânte şi să danseze, iar nunţile sunt tradiţionale populare. Primarul se îmbracă în costum popular, iar tinerii îşi etalează frumoase straie lăsate din moşi strămoşi.

Li s-a spus ungureni pentru că veneau dintr-o Transilvanie stăpânită de unguri şi apoi de austrieci. Oameni puternici, mândrii şi muncitori, ungurenii au scris de-a lungul a peste şapte secole, istoria zbuciumată a unor oameni de la munte născuţi pentru a trăi liberi. Au urcat şi au coborat neîncetat muntele pe măgari, pe cai, cu desagi. Tradiţia de peste şapte secole a ungurenilor este ca împreună cu copiii şi nepoţii, să se adune din toate colţurile ţării, în fiecare an, la Vaideeni, pentru a sărbători odată cu Sânzienele şi „Învârtita Dorului”, una dintre cele mai semnificative tradiţii ale locului.
Păstorii care au venit primii în Oltenia de nord s-au aşezat într-o localitate ce avea să se cheme Vai de Ei. Unii spun că au luat în pribegie odată cu multul-puţinul lor şi numele localităţii părăsite. Alţii spun că denumirea de Vai de Ei s-a născut din invidia şi glumele oltenilor care au pus această sintagmă pe seama bogăţiei acumulate de-a lungul timpului de ungurenii de la Poalele Munţilor Căpăţânii.
Prima atestare documentară a satului Vaideeni datează din sec. al XVI-lea, din timpul lui Radu cel Mare şi se referă la una din întamplarile care aveau loc în mod frecvent în viaţa satelor – o “judecată” pentru pământ. În acest conflict câştig de cauză au avut locuitorii din Vai de Ei, despre care se consemnează în Hrisovul lui Radu cel Mare, că “au fost stăpâni netulburaţi de nimeni din moşi strămoşi pe aceste meleaguri”. Satul Vai de Ei a supravieţuit până în sec al XIX-lea, când s-a mărit prin venirea mărginenilor sibieni, când a primit şi numele de Vaideeni.

La Vaideenii de sub munte tradiţiile sunt deosebite de celelalte zone ale Vâlcii. Localnicii se mândresc cu obiceiurile lor, iar nu de puţine ori frumuseţea acestora au atras puzderie de curioşi în zonă, dezvoltându-se astfel turismul prin ridicarea unor pensiuni frumoase. Nunţile tradiţionale sunt cele mai frumoase din România, tinerii de aici fiind mândri să le lase peste veacuri aşa cum sunt păstrate din moşi strămoşi.


„Se stabileşte data nunţii şi se fac demersurile necesare. În general, la Vaideeni, familiei ginerelui îi revin mai multe sarcini, inclusiv cheltuielile de nuntă. În sâmbăta nunţii, în casa miresei, încep pregătirile. Mireasa se întâlneşte cu mai multe fete necăsătorite, ele trebuie să fie în număr impar. Împreună stabilesc traseul pe care în vor parcurge în ziua respectivă, mireasa alege pe una din fete mai apropiată ei ca soră de mireasă, iar ginerele alege sora de ginere. Rolul miresei, sorei de mireasă şi sorei de ginere este să strângă cât mai multe flori de la oamenii din sat, cu acestea urmând a le folosi pentru confecţionarea buchetului miresei şi pentru împodobirea steagului ginerelui. Înainte de a pleca de acasă, în curte este pregătită o găleată cu apă în care au fost puşi câţiva bănuţi. Din această găleată mireasa le dă celorlalte fete să bea apă din palma ţinută căuş, apoi pleacă să cheme oamenii din sat cu plosca la nuntă. În prima casă în care intră după ce pleacă de la mireasă trebuie să fie o familie întreagă, soţ, soţie, copii. În acelaşi timp, în casa ginerelui se strâng băieţi, tot necăsătoriţi şi în număr impar. Băieţii cheamă călare, pe cai frumos împodobiţi cu flori, batiste cusute de fete şi clopoţei, chiuind şi cântând. De obicei ginerele are un cal alb, iar ceilalţi au cai roibi, pentru a se deosebi ginerele de ceilalţi. La prânz, şi fetele, şi băieţii, se duc să mănânce la naşi. Tradiţia spune că nu trebuie să se întâlnească fetele cu băieţii cât timp umblă prin sat, iar dacă se întâmplă, fetele se ascund, căci altfel ginerii le iau cu ei pe cai şi se fac de râs. De obicei, ei stabilesc satele pe unde umblă, astfel să nu se întâlnească”, ne povesteşte primarul din Vaideeni, Daniel Achim Băluţă.

La Vaideeni căsătoriile civile au un farmec aparte când fetele îmbrăcate în frumoasele costume tradiţionale în alb şi negru, cu flori în mână, vin la primărie unde băieţii îmbrăcaţi tot în costumele tradiţionale pe cai însoţesc ginerele să se cunune. Până şi edilul localităţii întâmpină nuntaşii îmbrăcat în straiele populare.
“În 2012 când am ajuns primar, mi-am luat angajamentul faţă de tinerii din Vaideeni că în momentul în care vor veni să îi cunun, dacă vor fi îmbrăcaţi în costum tradiţional, mă voi îmbrăca şi eu în costum tradiţional pentru a oficia aceste frumoase evenimente. Sunt bucuros că “m-au obligat” prin atitudinea lor să îmbrac costumul popular în aceşti ani, de peste 50 de ori. Când primesc în primărie peste 100 de tineri şi nu numai în costume populare, am un sentiment de mândrie”, ne-a mărturisit primarul.
Edilul îşi aminteşte cu drag şi de părinţii lui care s-au cununat în straie de ungureni şi îşi doreşte ca şi pe viitor să promoveze cât mai mult tradiţiile populare din localitatea pe care o păstoreşte.

Letiţia LAZĂR
Sursa VIDEO Simona Dumitrescu-Robeci

Share...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0