Doar infractorii vor publica lucrări ştiinţifice

Majoritatea oamenilor care se pricep să scrie cărţi ştiinţifice, să redacteze lucrări interesante din diferite domenii, nu au susţinerea necesară să le publice şi nu au fondurile necesare să o facă pe cont propriu. România a devenit însă permisivă pentru publicarea acestor lucrări, printr-o reglementare absolut ilogică, dementă şi imbecilă care permite unui condamnat la închisoare să îşi reducă din pedeapsă prin scrierea şi publicarea unor cărţi documentare sau ştiinţifice.

Toţi cei care se pricep să scrie s-au pus pe treabă. Scriu lucrări şi studenţi mai puţin talentaţi, ingineri pensionari, profesori, economişti, jurişti, biologi,chimişti. Toată lumea scrie. Unii au deja comenzi fixate, prin intermediari, direct de la persoane aflate în penitenciare. Alţii scriu cărţi la comanda unor oameni care au condamnări în primă fază şi care ştiu că e o problemă de timp până vor ajunge după gratii, deci este bine ca să aibă deja cărţile pregătite să meargă la tipar. Unii scriu pur şi simplu pentru a vinde munca lor unor viitori puşcăriaşi, căci se pare că DNA va trimite după gratii minim un sfert din clasa politică implicată în administraţia locală, centrală şi în actul legislativ.
Dacă pentru reducerea pedepselor ar fi fost nevoie să pictezi un tablou sau să sculptezi, ar exploda brusc talentul în sute de puşcăriaşi şi se umple ţara de pictură şi sculptură contemporană.
Apropo, de ce nu reducem pedepsele la cei care construiesc case, sau asfaltează, la cei care sunt cei mai buni sudori, sau cei mai buni economişti?
Este atât de aberantă această măsură, încât a ajuns şi discriminatorie.
Dacă am cunoştinţe într-un domeniu şi pot să scriu cărţi repede, în cazul unor infracţiuni, voi fi favorizat în faţa oricărui român mai puţin talentat. La aceeaşi tâlhărie, delapidare sau viol, eu voi scăpa mai repede decât oricare infractor care nu poate face acest lucru. Este ca şi cum unui laureat al premiului Nobel pentru literatură sau unui mare talent dintr-un domeniu i s-ar ierta infracţiuni grave penale doar pentru că ştie să scrie şi are ceva de scris?
Cei care pot decide în acest sens ar trebui să modifice rapid prevederea. Le sugerăm două soluţii care sunt mai echitabile şi care chiar permit eliberarea mai rapidă a celor care de fapt au gândit şmecheria cu aceste cărţi.
Ar trebui să li se permită micşorarea pedepsei dacă plătesc către stat o taxă egală cu sumele cheltuite de stat pentru întreţinerea unui puşcăriaş, dar prevederea să fie limitată la maxim jumătate din pedeapsă. De exemplu: ai fost condamnat patru ani, dar dacă achiţi pentru maxim doi ani cheltuielile statului pentru întreţinerea unui puşcăriaş, îţi reduci pedeapsa cu doi ani. Dacă nu îţi permiţi decât pentru şase luni să plăteşti, îţi reduci cu şase luni. Procedeul ar permite statului să îi ţină pe marii şnapani ai ţării în puşcărie pe banii lor şi nu pe banii noştri ai contribuabililor. Iar pentru persoanele care nu au fonduri, ar trebui să se micşoreze pedeapsa pentru plantarea unor pomi, de exemplu. Să reîmpădurim România. La cinci pomi plantaţi, sau la trei pomi, să ţi se reducă o zi. Periodic, penitenciarele ar putea face campanii de împădurire în anumite zone cu munca celor care vor să îşi reducă pedepsele.
De pomi şi de bani, ţara noastră are nevoie. De cărţi nu avem. Şi aşa nu mai citeşte nimeni, iar tirajele puşcăriaşilor sunt limitate. Ei editează în ediţii speciale care nici nu sunt scoase la vânzare şi la care publicul nu are acces.
Deci, ce ziceţi, parlamentari vâlceni? Faceţi şi voi un demers logic şi vorbiţi în cele două camere despre această porcărie, sau vă gândiţi unii dintre voi că aţi putea astfel să vă tăiaţi singuri creanga de sub picioare?

Traian Guminski