De ce nu pot crede în Moş Crăciun

Cândva credeam în Moş Crăciun. Şi el exista atunci pentru că, în fiecare an, îmi aducea cărţi. Cărţi interesante, unele extrem de greu de găsit prin librării în acele vremuri. Uneori îmi aducea reviste şi discuri cu Modern Talking, editate în Bulgaria pentru că la noi nu apăreau.

Când am crescut mi-a adus cafea şi ţigări Kent, dar învăţasem să nu mă ating de ele că erau pentru doctori sau pentru alte nevoi speciale.
Cândva Moş Crăciun mi-a adus, în ajunul unui Crăciun, o femeie superbă ce părea inaccesibilă unuia ca mine. A urcat pe jos toate etajele până la ultimul etaj din Casa Ştiinţei unde eram de serviciu la Radio Etalon. Şi mi-a adus cozonac şi vin, apoi o plimbare de poveste pe o ninsoare din Andersen. Purta o betiţă mov peste părul negru şi o haină superba de blană şi în pat, dimineaţă la ora 5, privind de lângă ea pe fereastră cum ningea, ningea superb în bătaia unui neon stradal de proastă calitate, am strigat: EXISTĂ!
Aş vrea să cred că mai există sau aş vrea pur şi simplu să cred că există Moş Crăciun. Dar nu cred că ar putea să facă, nici dacă ar exista un cadou, măcar unul, din cele pe care mi le doresc. Pentru că nu mai vreau nici cărţi, nici muzică,nici alcool, nici tabac şi nici femei!
Aş vrea ca după Crăciun toți să își vândă maşinile luxoase și să aloce banii femeilor care au în plasament copii şi care, de dragul unui loc de muncă, se chinuiesc să crească copii abandonaţi. Aş vrea ca Moşul cu barbă Preafericit al BOR să vină şi să anunţe că în locul catedralei neamului care a costat atâta bănet acolo se va face un spital ultramodern şi că niciodată vreun ars din ţara asta nu va mai trebui transferat la un spital din străinătate. Aş vrea să văd 500 de parlamentari dându-şi demisiile şi cerându-şi iertare că îşi bat joc de banul public şi că trăiesc în lux dar înainte de a-şi da demisiile aş vrea ca Moşul să îi convingă, să voteze unanim, ca noul Parlament şi noul Guvern să primească lunar dublul salariului minim. Adică să trăiască de două ori mai bine decât un român cu salariul minim.
Aş vrea ca Moşul să îi lase impotenţi chiar şi de degete şi limbă pe toţi politicienii demagogi din ţara asta şi poporul să nu îi mai audă pe mincinoşi cum urlă pe la Televiziuni. Aş vrea ca primarii să stea la coadă singuri la DNA şi să mărturisească toate matrapazlâcurile care le-au făcut. Dar nici o duzină de moşi nu poate convinge câteva mii de primari corupţi să facă asta.
Aş crede în Moş Crăciun dacă ar putea să scoată multinaţionalele din ţară, şi evreii, masonii, KGB-iştii, americanii şi ruşii, şi să refacă industria noastră. Să plătesc curent la preţul de producţie şi să îl plătesc unei firme române. Aş vrea ca la Olăneşti toată lumea să bea apă gratis de la toate izvoarele aşa cum s-a băut sute de ani, iar cei care le-au vândut şi cei care le-au cumpărat pe un preţ de nimic să fie luaţi şi duşi acolo unde se bea smoală în loc de apă. Dar Moş Crăciun nu există şi bolnavii vor plăti în continuare apă. Iar românii vor plăti gazul şi curentul şi benzina şi lemnul către cei care au profitat de conducătorii noştri nenorociţi care s-au lăsat mituiţi pentru a-şi vinde bogăţiile şi neamul.
Şi aş vrea ca Moş Crăciun să îi bage într-un Colectiv pe toţi ticăloşii acestui neam şi să aprindă torţele. Cu riscul de a rămâne atât de puţini în ţara asta. Fă asta măcar Moş Crăciun şi de la anul vei avea mult mai puţine pachete de adus! Arde-i pe nenorociţi şi sufocă-i cu fumul banilor care i-au furat. Dă-le miros de euroi stropiţi cu benzină.
Şi adu neamului acesta nişte conducători adevăraţi! Nişte români dacă ai putea!
Şi ne mântuieşte de cei răi!

Traian Guminski