Cum a progresat județul Vâlcea la începutul secolului XX

La începutul secolului al XX-lea județul Vâlcea cunoaște o perioadă de dezvoltare economică, politică și culturală, dar și unele frământări sociale. Vâlcenii participaseră la toate evenimentele marcante ale istoriei naţionale – răscola de la 1821 şi revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, Războiul de Independenţă din anii 1877-1877 -, iar acum puteau să se bucure de o perioadă de pace și de boom-ul economic ce cuprinsese întreaga țară, aflată sub sceptrul lui Carol I, regele care a adus românilor independența și modernizarea statului.

La Râmnic se vor ridica edificii importante pentru instituțiile publice și de învățământ (Palatul de Justiţie, hală la Râmnic Casa Alexiu Casa Slăvitescu, „Poşta veche”, Colegiul Național “Alexandru Lahovari”, Casa Tetoianu, Monumentul Independenţei, Fântâna şi bustul lui Constantin Brâncoveanu). Aceste clădiri care ni s-au mai păstrat, constituie astăzi reperele arhitecturale ale unei epoci înfloritoare și valorosul tezaur al patrimoniului cultural vâlcean.


În județ se construiesc Conacul de la Băbeni, Cazinoul militar și bustul generalului medic Nicolae Zorileanu din Băile Govora, Casa Tatiana Predescu din Racovița, Casa-Prăvălie Maria Turturea din Voineasa, Pavilionul Central din Călimănești este refăcut acum, Hotelul Palace de la Băile Govora, Casa Nae Petcu din Drăgășani. Între anii 1903-1907 a fost refăcută Mănăstirea Stănișoara, de către Episcopul Gherasim Timuș și starețul Nicandru Manu. În anul 1906, preotul Gheorghe Popescu ctitorește Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” din Milostea (Slătioara). În anul 1912, protosinghelul Ioil Lascu repară chiliile și zidurile de incintă și construiește clopotnița Schitului Iezer (Băile Olănești). Între anii 1913-1919, se construiește Biserică cu hramul “Cuvioasa Paraschiva” din satul Știrbești (Ghioroiu).
În această perioadă se deschid fabrici de prelucrarea și industrializarea lemnului, industria tăbăcăriei și a pielăriei, se construiesc căi ferate (Jiblea-Râul Vadului), tuneluri (Cornet și Racovița), gări (Lotru) și se fac anumite lucrări edilitare, șosele la Râmnic (1910-1912).
Dezvoltarea economică se poate observa și din faptul că specialiști și muncitori străini vin la noi să lucreze la marile proiecte edilitare. Marele exod al italienilor spre România de la sfârșitul secolului XIX-lea și începutul secolului XX, coincide cu perioada în care se poate vorbi despre formarea unei comunităţi etnice compacte la Râmnic și în întreg județul. Italienii erau întâlniţi mai ales ca antreprenori, participând la construcţia de drumuri, căi ferate, tuneluri, viaducte, fântâni, şcoli, gări, dar și ca negustori, constructori, muncitori forestieri, cioplitori în piatră, artişti, ceasornicari, brutari, croitori. Multe dintre clădirile istorice care s-au mai păstrat la Râmnic, Drăgășani, Brezoi, Voineasa, sunt construite de italienii antreprenorului Antonio Copetti, dar și de Fioravanti Candoni, dar și de Alfred Hugo Cernea, un arhitect de origine cehă. Italienii au construit Locuinţele societăţii „Carpatina” la Brezoi. Alte familii de italieni s-au stabilit la Voineasa. Pe valea râului Lotru au lucrat sute de italieni la tronsonul feroviar care s-a construit la pragul dintre secole.
Statul încurajează și dezvoltarea sistemului bancar şi de credit din judeţ, prin participarea de capital sau prin garantarea operaţiunilor financiare. În anul 1901, va fi înființată Banca Națională, sucursala Râmnicu Vâlcea, care în anul 1902, începe operațiunile financiare în județ ajutând micile întreprinderi, deja existente, să-și dezvolte semnificativ afacerile.
Primul recensământ al populaţiei, organizat pe baze ştiinţifice, în istoria modernă a României, este cel din anul 1899. Acesta împărțea judeţul Vâlcea în două plaiuri şi trei plăşi, patru comune urbane şi 162 comune rurale, care avea 191.649 locuitori, din care 174.589 trăiau în mediul rural şi 17.060 îl constituia populaţia urbană. Prin Legea din 1908 privind “Modificarea legii de organizare a comunelor rurale” judeţul Vâlcea este împărţit în 18 plăşi, 110 comune rurale, 3 comune urbane, 425 sate şi 33 cătune. Prin adresa din 10 febr. 1909, către Ministrul de interne, Prefectura Vâlcea cere reducerea numărului de plăşi de la 18 la 14. Cererea a fost aprobată, astfel, comunele din plăşile Otăsău, Pesceana, Râurile şi Şasa au fost redistribuite în plăşile vecine. Conform recensământului general al populaţiei României din 1912, judeţul Vâlcea avea: 233.388 locuitori (populaţie rurală – 214.744 loc. şi populaţie urbană – 18.644 loc.).
Viața politică a Vâlcii a fost dominată de cele două partide – Partidul Conservator și Partidul Liberal – “prinse“ în sistemul „rotativei guvernamentale” instituit de regele Carol I și care au creat acel cadru politico-legislativ pe baza căruia se înscrie evoluția societății moderne românești.
Prefecţii județului de la început de veac au fost: liberalii C. N. Cernescu (1899-1901); Alexandru Crăsnaru (1901-1904, 1907-1908); conservatorii Constantin Herescu (1899-1900); Gheorghe Sabin (1904-1907, 1912-1914); liberalii Petre N. Slăvescu (1908-1909); conservatorul Constantin Oromolu (1912-1914); liberalii Grigore Otetelişanu (1914-1916); Franz Eitel (1916-1918), ales datorită etniei lui în perioada ocupaţiei germane și Nicolae Puricescu de la Partidul Conservator (1918).
Președinții Consiliului Județean Vâlcea în perioada anilor 1899-1921 au fost: Matache Temelie; Ahil Zamfirol (1899-1901 1901-1904); Ion Cocorascu (1904-1905); Matache Temelie (1905-1907); generalul Constantin Fotino (1907-1911); Matache Temelie (1912-1914); Nae Pleșoianu (1915-1921).
Cei care au deținut funcția de primari ai municipiului Râmnicu Vâlcea în această perioadă au fost: Ion Dimitrescu (1899-1901); G.I. Olănescu (1901-1904); V. Tretinescu (1905-1906); Al. Crăsnaru (1906-1907); Grigore Procopiu (1907); Nicolae Iepure (1908-1910); N. Negoescu (1911-1912); Vasile Tretinescu (1912); Ion Cocorescu (1913); A. G. Boicescu (1914-1916); Nicu Manolescu (1916); Franz Eitel (1916-1917), în perioada ocupației germane; M. Chiriachide (1917).


Situaţia socială din mediul rural devine tensionată la acest început de veac. Țăranii au incendiat conacul din Ştirbei, în noaptea de 12 spre 13 martie 1907, după care manifestările de revoltă s-au întins în tot județul. După înăbușirea răscoalei din Vâlcea au urmat arestările (200 de arestări). Numai din Berbeşti au fost încarcerați o sută de oameni. În ceea ce privește numărul morților și al răniților informațiile sunt contradictorii. Un raport al Prefecturii Judeţului Vâlcea din aprilie 1907, menţionează un număr de doi morţi şi șase răniţi. Documente din alte surse prezintă, însă, un număr mult mai mare de victime din partea răsculaţilor: 11 răniţi şi 14 morţi.
Viața culturală cunoaște o perioadă rodnică, influențată și de acțiunile Societății Culturale a Județului Vâlcea, înființată în anul 1898, care număra, în rândurile ei, personalități ale vremii precum Spiru Haret, Titu Maiorescu, Gr. Tocilescu, B.P. Hasdeu și V.A. Urechia. La 9 aprilie 1901 se înființează Soc. „Steaua” – filiala Vâlcea și care va funcționa până în 1916. Lupta contra scrierilor şi a publicaţiilor imorale, precum şi împotriva unor tendinţe contrare statului şi ideii naţionale. Este perioada în care se înființează biblioteci săteşti. Şezătorile populare, veche şi eficientă formă de manifestare cultural-artistică a ţăranului român, au constituit o altă modalitate de acţiune a învăţătorilor pentru emanciparea culturală a populaţiei rurale.
În prima parte a secolului al XX-lea, până la 1918, în viața bisericii nu s-au produs schimbări majore. Episcopia Râmnicului, mănăstirile, schiturile și bisericile au fost martore dezvoltării din această perioadă iar ierarhii, monahii și monahiile și preoții din eparhie au fost alături de credincioși la toate evenimentele istorice desfășurate în județ. Episcopii Râmnicului din această perioadă au fost: Athanasie Mironescu (1898-1909), Ghenadie Georgescu (1909-1912), Sofronie Vulpescu (1913-1918) și Antim Petrescu (1918).
Actul Marii Unirii s-a semnat cu sângele soldaţilor şi ofiţerilor români, pe câmpul de luptă, la capătul unei confruntări mondiale istovitoare. La acest efort a contribuit şi populaţia judeţului Vâlcea, în special după intrarea în război a ţării, în vara anului 1916.
Unul dintre punctele strategice ale pătrunderii în Transilvania, a fost Valea Oltului, al cărei principal drum străbătea şi teritoriul judeţului Vâlcea. Pe aici au trecut diviziile 2 şi 13 infanterie, care au înaintat până la marginea Sibiului. După eşecul de la Turtucaia românii au fost nevoiţi să se retragă şi apoi să evacueze toate teritoriile cucerite din Transilvania. În ziua de 12 noiembrie1916, orașul Râmnicu Vâlcea a fost ocupat de trupele inamice. Acestea au instaurat un regim despotic, rechiziționând și confiscând avuția locuitorilor.
Încheierea războiului a venit ca o binecuvântare pentru locuitorii județului Vâlcea, greu încercați de urgia ocupației germane. Zilele de 6-9 decembrie 1918, au fost dedicate unor ample manifestări în tot județul pentru a sărbători unirea tuturor românilor într-un singur stat. Manifestări populare au avut loc în Vâlcea și în ziua de 9 octombrie 1919. Un Te-Deum a vut loc la Catedrala Episcopală şi apoi au urmat manifestaţiile de pe străzile oraşului şi de la Statuia Independenţei.
Toate acestea arătau bucuria şi satisfacţia vâlcenilor pentru realizarea visului secular, la care contribuseră şi ei, cu numeroase jertfe de sânge..Numele eroilor vâlceni, căzuţi în războiul de reîntregire a neamului, sunt înscrise, pentru posteritate, pe soclul Statuii Independenţei de la poalele Dealului Capela, pe monumentele de la Vaideeni, Budești, Brezoi etc.
La poalele Dealului Cetăţuia, din nordul Râmnicului, se află un obelisc făcut de Primăria oraşului, între anii 1921-1923, pe care tronează vulturul cu aripile deschise și care are înscris următorul text: „Ridicat sub domnia lui Ferdinand I, Regele tuturor românilor, şi a soţiei sale, Regina Maria, Mama noastră sufletească, 1916. 1921-1923“. Două străzi din Râmnicu Vâlcea poartă numele eroilor locotenent Alexandru Costeanu și plutonier Vasile Olănescu, căzuți eroic în luptele de la Mărășești (1917).
Două cruci comemorative, la Câinenii Mici (în fața Primăriei) și la Câinenii Mari, pe marginea şoselei din dreptul podului de peste Olt (1928), au fost înălțate în cinstea Generalului erou David Praporgescu, mort în ziua de 30 septembrie 1916 în muntele Coți. Cimitirele eroilor de la Călinești-Brezoi, Titești și Râmnicu Vâlcea (1916-1918), amintesc călătorului și vâlcenilor că strămoşii lor au murit pentru ca românii să fie uniţi pe vecie.
Începutul veacului al XX-lea este, pentru județul Vâlcea, unul al progresului înregistrat în toate domeniile; al creșterii demografice, al modernizării instituțiilor, al dezvoltării industriale și bancare, al construirii edificiilor publice, de infrastructură, cum ar fi construcția de drumuri și căi ferate și al apariției multor societăți economice și culturale.

Prof. dr. Florin EPURE, director executiv Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Vâlcea

Share...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0