Cât de negru este deputatul Cristian Buican?

Pentru că îl cunosc de peste 20 de ani, pentru că am fost colegi de partid, apoi prieteni, pentru că ne leagă nişte amintiri, m-am ferit să scriu (cu excepţia campaniilor electorale) articole în care să îi sar în apărare în momentele în care era atacat, am încercat să fiu neutru, echidistant, să relatez doar acţiunile sale de deputat sau lider de partid.

În ultima perioadă însă numărul atacurilor mediatice din presa locală asupra lui Cristian Buican au căpătat accente groteşti.
De câteva luni acest om este atacat constant, jignit, urmărit invadat în viaţa sa privată, insultat, calomniat. Membri ai familiei sale, prieteni sau colegi de partid prea apropiaţi au devenit în acest conflict victime colaterale. Buican este zugrăvit ca un dictator, ca un corupt, se folosesc epitete colorate, este făcut cioban, golan, posibil client al DNA etc.
Aceia care îi cunosc pe cei care încearcă zi şi noapte să îi facă o imagine de politician pătat nu mai bagă în seamă aceste atacuri suburbane. Cum probabil nu le mai bagă nici el. Dar mi se pare josnic să atragi în caruselul mediatic nu numai oameni nevinovaţi, dar oameni care nu ţi-au făcut nimic rău şi care cândva te-au şi ajutat.
Interesantă este obsesia pentru a o aşa zisă opulenţă şi bogăţie în care trăieşte chipurile deputatul liberal. Veniturile sale legale sunt într-adevăr mari dacă le compari cu un salariu minim. Buican câştigă din poziţia sa de secretar al biroului permanent al Camerei Deputaţilor lunar 20 de salarii minime. Dar nu este nici vina sa că atâta îi dă statul leafă şi nici nu afişează ostentativ o stare de bogăţie. Duce o viaţă normală, locuieşte într-un apartament aşa cum au mii de vâlceni, poartă o vestimentaţie adecvată poziţiei sale sociale dar nu una de lux şi îşi permite o dată pe an să facă, cu ocazia zilei sale de naştere, o acţine amplă de socializare la care invită colegi de partid şi jurnalişti.
Cheltuielile legate de acest eveniment sunt mai mici decât unele pe care şi le-au permis de-a lungul anilor cei care încearcă să îi maculeze imaginea în situaţii similare. Şi de multe ori acestea sunt mai mici decât salariul pe o lună al deputatului, deci nu vedem ce ar putea cerceta DNA în aceste cheltuieli. Presa ostilă lui Buican mai zugrăveşte constant întâlnirile parlamentarului cu prietenii săi ca o mare orgie şi un desfrâu opulent.
De curiozitate am fost în acest an cu Buican şi prietenii săi în Bulgaria. A fost un weekend relaxant pentru toată lumea, în care nu s-a mâncat s-au băut exagerat, deşi cazarea all inclusiv permitea acest lucru. Iar tarifele hotelurilor din Bulgaria sunt mai mici decât cel mai mic tarif din Vâlcea.
Ulterior am citit mizerii de nedescris împotriva deputatului şi acelor consideraţi prietenii săi. Adevărul este că deputatul Buican este un om absolut normal. Un om care desigur a făcut şi greşeli politice sau admistrative, care poate putea să facă mai mult în profesia sa sau în cariera politică, dar care în niciun caz nu a comis ilegalităţile care îi sunt puse în spinare.

Traian GUMINSKI