Bisericuța fără turlă de la Sutești, căsuţa ţărănească ascunsă în păduri de teama turcilor

Biserica din lemn masiv de stejar, din satul Pietroasa, comuna Suteşti, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului“, este mândria locuitorilor din zonă. Ea scrie istoria unor vremuri apuse, trecând prin tot felul de vicisitudini, ascunsă de ochii celor care vroiau să o distrugă prin păduri.


„Ne mândrim cu această mică bijuterie care are o legendă aparte. Se distinge prin faptul că nu are turlă şi seamănă cu o casă ţărănească. Îmi doresc în perioada următoare un proiect pentru promovarea tursimului în zonă şi atunci bineînţeles că voi avea în vedere şi această minunată bisericuţă “, ne spune Carmen Lixandru, primarul localităţii Suteşti.
Biserica a fost ctitorită de enoriașii satului în anul 1536 sau 1537, pe un alt amplasament decât cel de astăzi, aşa cum arată pisania reprodusă de preotul Ion Popescu-Cilieni: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce să prăznuieşte hramul Adurmirea, s-au făcut la l[ea]t 7045[1536-1537] de [e]noriaşii bisericii“.
„Biserica monument-istoric este de mici dimensiuni cu înfăţişare de casă ţărănească, netencuită, cu pridvor deschis sprijinit pe patru stâlpi sculptaţi şi fără turlă. Construcţia e aşezată pe un soclu rudimentar, alcătuit din piatră şi bolovani de râu nelegaţi cu mortar. Altarul este acoperit în prima travee cu o mică boltă semicilindrică, ce se racordează pe trei laturi cu pereţii dinspre est prin panouri oblice alcătuite din scânduri. Sunt folosite îmbinări prin chertare, îmbinări în coadă de rândunică, în cep şi fixare în cuie de lemn.

În vremea domniei Sfântului Constantin Vodă Brâncoveanu, au fost refăcute icoanele de la catapeteasma bisericii, de către Nicolae zugravul. Textul scris pe aversul unei icoane menționează această restaurare.
Tradiția ne spune că bisericuța din lemn a fost ridicată inițial în satul Săliștea, lângă locul unde a funcționat colhozul, dar în prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost strămutată în pădure, să fie ferită din calea turcilor.
În anii 1779-1780 biserica a fost modificată de meşterii Ion, Gogu, Nicula, Sandu, aşa cum indică pisania scrisă pe o bârnă de la intrare. Biserica a fost adusă pe actualul amplasament în anul 1822.
În Catagrafia din anul 1833, Pietroasa este menționat ca mahala a satului Sutești, unde se află și acest lăcaș de cult aflat sub protecția Maicii Preciste, la care slujeau preotul Stan și diaconul Micu Fătășescu. Catagrafia din 1840 menționează această proprietate de moșneni aparținătoare tot de satul Sutești. O statistică a anului 1894, ne arată că satul și biserica aparțineau de comuna Crețeni.

O inscripţie funerară care se găseşte pe peretele de bârne al pridvorului, în partea stângă, indică înhumarea unui anume Preda: „Aicea se odicneşte rob[u] lui D[u]mnezău, Preda“.
A fost reparată la anul 1926 de ctitorii satului şi meşterii Dumitru, Marin, Tudor din Vâlcea, care se semnează. În anul 1997 biserica a fost acoperită cu tablă zincată, a fost zugrăvită parţial în interior, a fost împrejmuită curtea bisericii şi s-a refăcut clopotniţa“, ne spune prof. dr. Florin Epure, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“ de la Sutești este o bijuterie a artei lemnului, un sălaș străvechi și un monument istoric valoros al județului nostru, care trebuie protejat şi promovat, astfel încât să fie cunoscut urmaşilor noştri.

Letiţia Lazăr

Share...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0